Ma intreb: atunci cand singuratatea intalneste singuratatea incepe sa zgarie peretii?
Inchisa intr-o cusca in care tacerile musca din fiecare fibra a inimii mele si inima mea nu se opune, asteptand un cuvant de la tina. Tot ce pot sa fac e sa visez:
Era primul lor concediu la Oasis.
Au oprit masina in fata unei pensiuni traditionale grecesti, de la malul marii. O parte a casei are vedere spre munte si intrarea se face pe o alee marginita de begonii rosii.
In cealalta parte a casei se pot vedea traditionalele coloane grecesti care marcheaza trecerea spre gradina cu leandri roz si albi, palmieri, maslin, tuia aranjati intr-o ordine perfecta. Gazonul foarte bine intretinut. Gradina este inconjurata de un gard viu si are o alee care o imparte in doua. Chiar la intrarea in gradina, atat in stanga cat si in dreapta, pentru turisti, sunt asezate sub palmieri doua mese cu patru scaune din fier forjat.
Totul este aranjat cu foarte mult bun gust intr-o combinatie a stilului grecesc cu modernul.
Dincolo de gradina incepe marea.
Aerul umed, abia respirabil pentru cineva venit dintr-o alta zona climatica sau poate ca frumusetea in care simtea ca se contopeste, ii taia respiratia.
Casatoria celor doi era deja greu incercata. Aveau un copil impreuna. Amandoi faceau tot ce stiau in incercarea de a-si salva familia. Concediul a fost ideea ei.
Barbatul frumos, cu ochii blanzi, usor grizonat ii invita pe cei doi, sa le arate camera. La auzul vocii lui, fiinta Aureliei tresari, dar ea nu se intoarse sa-l priveasca.
Singura solicitare a fetei in rezervarea din on line era: o camera linistita. Dupa multe concedii petrecute pe litoralul romanesc, mai ales in Mamaia, tot ce-si dorea era o camera linistita.
Pasesc in interiorul racoros al pensiunii, placat cu marmura alba. Aerul devine respirabil. Proprietarul deschide usa unei camere duble, amenajata cu mobilier din lemn masiv, simplu dar de bun gust, cu perdele bogate la geamuri si cu balcon cu vedere spre mare.
Splendid.
Si totusi tristetea o insoteste. Se simte prinsa intr-o panza de paianjen. Isi acceptase deja propria pedeapsa pentru ceea ce consimtise sa se intample cu mai mult de zece ani in urma, dar insemnele erau tatuate pe inima ei si inima ei sangera de ceva vreme.
Si totusi se gaseste intr-un loc spectaculos. Pentru Aurelia era chiar magic – pentru prima data, dupa multa vreme, se simtea acasa in acest loc necunoscut si nou.
In tara, munca nu ii permitea sa stea atat de mult timp cu fiica ei si acum recupera. Dimineata erau impreuna la plaja. Pranzul il luau la tavernele din statiune si seara se juca in gradina cu micuta ei iubita.
Erau doar ei trei aici.
Intr-una din dimineti, barbatul a anuntat-o ca a stabilit cu Dimitrios sa faca peste la gratar, sambata seara. Era abia joi.
Zilele au continuat in ritmul lor normal.
Sambata dimineata, cei doi barbati au mers in port, inainte ca Aurelia si fiica ei sa se trezeasca, si au facut aprovizionarea.
In acea zi, cat timp au fost la plaja, Dimitrios a tinut pestele la sare.
Spre seara s-au intalnit toti pe terasa.
Dimitrios a pus muzica lor, greceasca, la volum incet. Uneori fredona melodia ce se auzea din boxe.
Era inceputul unei seri in care linistea te poate coplesi. In care uiti tot ce este urat in viata ta si musti din frumusete. Aurelia era relaxata. Nici conversatia in engleza cu Dimitrios nu o deranja. Era o conversatie usoara, cu zambete, cu nas incretit cand nu se intelegeau, cu abandonari de subiecte cand ea nu putea sa gaseasca cuvintele potrivite in engleza.
Deseori isi mangaia fetita pe parul blond si lung. Micuta statea ghemuita langa mama ei si parea prinsa in jocul de pe telefon. Aurelia stia ca fetita e foarte atenta la ce se petrece prin preajma.
Dar, cum pestele este cel mai rapid produs de prajit pe gratar, s-au asezat la masa repede.
Dimitrios s-a asezat in fata Aureliei.
Aurelia i-a servit fileul de somon, fiicei sale, si l-a verificat sa nu aibe oase.
Apoi si-a luat o portie si pentru ea. Era concentrata pe farfurie, cand Dimitrios o intreaba:
– Stii despre ce e melodia pe care o ascultam?
– Nu, nu inteleg nimic in greaca.
– Este despre o iubire mare. Zice: ,,Cum muntele iubeste marea, Asa te iubesc si eu pe tine,,
Dimitrios continua sa o fredoneaza in limba lui, fara sa-i dea drumul privirii Aureliei din privirea lui. O senzatie placuta ii creste in trup. O indeparteaza. Continua sa-si savureze pestele. Simtea ca a mancat suficient cand, la ultima bucata de peste ramasa, Dimitrios o intreaba daca mai doreste.
– Vrei sa-l impartim?
– Nu mai pot manca! A fost foarte gustos! Multumesc! Aurelia vorbea serioasa. Chiar si-a acoperit farfuria cu palmele.
Dimitrios nu a luat in seama refuzul ei. A impartit pestele in doua parti egale si i-a pus una in farfurie.
Aurelia pregatita sa riposteze. A blocat-o privirea lui. Era incatusata in privirea lui.
In acel moment tot interiorul ei devenise un univers plin de stele. A fost momentul ei de trezire. Momentul cand intelegi ca ai gasit ce iti lipsea din tine ca femeie.
Impactul ordinului tacut din privirea grecului a fost nimicitor pentru femeia uitata in interiorul ei. Toate zidurile de protectie, construite in atatia ani, i s-au daramat. Fiinta Aureliei imploda in timp ce feminitatea ei exploda.
Nu stiu cat timp a penetrat privirea lui Dimitrios in privirea ei, dar Aurelia a simtit ca si cum ar fi primit sansa la o viata noua, a simtit ca in acel moment a trait cat intr-o viata intreaga.
Tanara femeie era naucita de forta privirii lui. Nu intelegea nimic. Era capturata de fiinta lui. Nu avea putere sa-i opuna rezistenta.
Pana in acea seara Dimitrios era proprietarul hotelului unde cei 3 stateau pe timpul vacantei si care zambea de fiecare data cand o vedea pe fiica ei prin gradina.
Ce va reprezenta Dimitrios in viata Aureliei dupa aceasta seara?
învață-mă să-ți colorez linistea
în curcubeul cuvintelor
întinzând-o ca pe o cicatrice
între colțul ochiului
până la buze
Nergana 