M-a intrebat copacul, pe mine frunza, dacă nu imi e frică de toamnă. I-am răspuns că nu, pentru că aştept să vină vântul să mă desprindă şi să imi simt plutirea până voi atinge pământul. Apoi mă voi legăna pe ritmul glasului liniştii ce izvorăşte din interiorul lumii.
In mijlocul tăcerii voi aştepta căldura iernii să mă imbrăţişeze şi să mă alinte până la primăvară când, ca printr-un miracol desăvârşit al Creatorului, voi renaşte pe acelaşi ram, in acelaşi loc, dar cu o forţă de viaţă dublă faţă de cea prezentă.
Şi-mi voi incepe inmugurirea sub puterea atracţiei tale!
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Nergana 
Dacă-mi dați voie să fiu arbitru: declar remiză! 🙂
Si s-o luăm de la capăt!? Nici gând 🙂
Copacul are o frunza preferata. El era gelos pe toamna ca i-o va smulge, iar frunza il asigura ca ii va renaste in primavara. Copacul si frunza sunt intr-o comuniune speciala.
Ba pentru primavara.
K.O. cedez partida 🙂