2018

Aho, aho copii şi fraţi
Staţi in loc şi-mi ascultaţi
Cuvintele de urare
Din astă zi de sărbătoare:
Anul nou bate la uşă,
Răul facă-se cenuşă,
Bucurii şi sănătate,
Domnul să vă dea de toate,
Şi când nici nu vă gândiţi,
Să fiţi şi mai fericiţi!
Ia mai mânaţi măi flăcăi
Şi sunaţi din zurgălăi
Că mai am să vă urez
Anul nou să-l imbunez!

La Mulţi Ani cu bucurie!
Casa, casă să vă fie,
Masa, masă vă rămâie
Iar în jurul ei să vie
Oameni buni, de omenie,
Să v-aducă veselie!
Gânduri bune, cumpătate
Şi urări de sănătate
Prietenii adevărate,
Noul An, vă dea de toate!
Zâmbete de la cei dragi,
Gânduri pline de iubire,
Să primiţi cu fericire!
Optimismul nu-i pe bani!
Sus paharul! La Mulţi ani!
Zile multe şi prospere,
De la Dumnezeu putere
Să învingeţi cele relele!
Ia mai mânaţi măi flăcai
Şi sunaţi din zurgălăi
Că-i vremea de petrecut
Acum, că urare v-am făcut!

La Mulţi Ani şi să aveţi un 2018 aşa cum sufletul vi-l doreşte şi cum gândul vi-l gândeşte!

Dacă urarea mi-e prea puţină,
Desaga atâtea cuvinte mai ţine,
Dar sunt din suflet culese,
Pentru voi, inimi alese!

CLIŞEU

Visez o ploaie in surdină
Şi un pian acompaniator,
Doi trecători ascunşi de-a lor lumină,
Imbrățişați, prin ploaie trec uşor.

Zâmbind, păşesc agale peste clape
Şi simfonia lor se scrie-n portativ,
Privirile din jur devin mioape
Când gânduri işi rostesc la vocativ.

Deasupra lor, nori negri-s de furtună,
In preajma lor cad stele pe asfalt,
In ei doar muzica pianului s-adună
Şi drumul lor ii duce spre inalt.

Doi orbi citesc in braille legende despre zei,
In ochii lor răsare acelaşi curcubeu
Ce in culori ascunde secretele genezei
Şi insemnul iubirii pure… ca un clişeu.

Banal

Un mers uşor pe clape de pian,
O voce ce-ți aşează tot cerul in tavan,
O-ntindere de mână ce sufletu-ți atinge,
Un tril de nai căderea iți invinge.
Un joc banal jucat in doi,
Când soarele inseamnă ploi,
Când drumul trece peste nori
Şi-n cer tu imi aprinzi culori.

Doi paşi de vals făcuți in gol,
Imbrățişări pe-un ton bemol,
O piruetă-n fața ta…
Unde a dispărut lumea?
Un joc banal jucat in doi,
Când liniştea e un război,
Când unul este-n amândoi
Şi-n fiecare este NOI.

Doină

Nu ştiu cine eşti,
Nu ştiu ce doreşti,
Nu ştiu ce priveşti
Atunci când imi zâmbeşti.

Nu ştiu ce gând ai,
Nu ştiu ce mai stai,
Nu ştiu ce vorbeşti
Atunci când imi şopteşti.

Nu mai ştiu nimic,
M-odihnesc un pic,
Apoi mă ridic
Şi caut punctul nordic.

Mai fac incă un pas,
Mai se scurge-un ceas,
Ma chemi pe un glas
Ce-mi pare contras.

Mă impleticesc,
Păru-mi despletesc,
Pasu-mi rătăcesc,
In trup simt că-ți cresc.

Ma aşezi domol
In pieptul tău gol,
Fluturi ascult, stol,
Intr-al inimii bemol.

Mă imbrățişezi,
Trupu-mi liniezi,
Viața ți-o notezi,
Muguri imi brodezi.

Şi in piept răsare,
Lăstar de lumânare,
Raze moi de soare,
Ce-mi redau culoare.

Țini in pumnul tău
Cap de curcubeu,
Lichidul minereu,
Seva-mi din nucleu.

Pumnul mâinii stângi,
Incet de il strângi,
Trupul tu mi-l frângi
Sufletul mi-l plângi.

De il vei deschide
M-oi scurge-n fluide
Şi mă voi divide
Printre lumi aride.

Sunt o simplă floare
Ce ascund culoare
Şi imi pun mantale
Peste firave petale.

Nu ştiu să mă-nchin,
Ştiu doar să suspin
După strop de vin
Din fluxul tău sangvin.

DESTIN

Când vieții ii serveşti amar
Aştepți aiurea la final,
Când arunci din pahar
Perechea ultimă de zar,
Să cadă-n şase-şase.

Nici unu-unu nu-i potrivit,
Poate un unu-doi nesuferit,
Ca aşa-i destinul proorocit
Să fie unul, deşi gândit,
Să fie totuşi nedorit.

Pe-a vieții tablă in pătrate,
De joci doar dame rău famate,
Rişti să ajungi in colț inchis,
Să-ți simți sfârşitul de proscris
Cum se transformă-n drum.

PARI PASSU

Sunt atâta de cuminte
In aşteptarea ta,
Incât nici aerul inghețat,
Ce-ți invăluie conturul,
Nu-l voi deranja cu o respirație,
Ca nu cumva să devină cioburi
Şi să-ți rănească culmea
Incărcată de soare şi zăpadă,
In egală măsură.

Sunt atâta de cuminte
In aşteptarea ta,
Incât vederea nu o las
Dezgolită de pleoape
Pentru că pe interiorul lor eşti tu,
Cel pe care il visez
In fiecare noapte,
De frică să nu te pierd
Prin atâta singurătate.

Sunt atâta de cuminte
In aşteptarea ta,
Incât nici inima nu imi mai bate
Ca să nu se audă gongul
Dincolo de pieptul carapace,
Ca nu cumva să deranjez
Lniştea ce te inconjoară
Când alergi peste munți
Cu zăpadă sclipitoare.

Sunt atâta de cuminte
In aşteptarea ta,
Incât am luat: un ruj roşu
Şi am desenat gură zâmbitoare soarelui,
Dermatograful brown
Şi i-am desenat ochii sclipitori,
Iar peste pământul inghețat,
Cu fard de pleoape verde
Am desenat incolțirea ierbii,
Sătulă de atâta răceală.

**********************
Dacă la tine a fost iarna prea lungă,
Măcar primăvara să o ajut
Să vină inainte de vreme,
Ca să iți topească zăpezile
De pe creasta munților
Şi să zâmbeşti topindu-mi soarele,
Când te plimbi cu picioare goale
Prin iarba desenată de mine,
Recunoscându-mi căldura lutului.

Cândva, de mult…

Râzând, scriam
Despre iubiri imaginare,
Despre culori, arome,
Şi pliuri, şi visare,
Despre suflet
Şi despre-a lui zburdare.

Azi imi este greu cuvântul
Şi-mi sună a trădare.
Urât mi-e sentimentul!
Şi din priviri răsare
Un diamant
Ce-şi caută frații vechi in mare.

Mi-e sufletul de plumb
Şi trupul tot mă doare,
Că mi l-ai infierat
Cu a iubirii cântare
Fără să ştiu de fapt
Că versul iți este veşnică uitare.

Nu eşti decât o arătare!
Mândră la trup,
Frumoasă la infățişare,
Dar eşti doar fum,
Cuvânt doar scris,
Fără vreo consistență tare.

INTREBARE

Ce le-ai făcut pescăruşilor
De țipă atâta de tare?
Când ai rupt uşile cuştilor
Ei au săgetat inalta zare,
Apoi au plonjat cu viteză
Către adâncurile din mare
Şi s-au afundat in intunecimi.

Ce i-ai făcut florii de nu-mă-uita
De infloreşte pe stânca umerilor?
Ce clauze ai negociat cu ursita
De i-a aruncat sămânța vânturilor
Ce au dus-o pe tărâmul dorurilor
Şi au ascuns-o in pământul suspinelor
Din care a răsărit iubirea?

Şi acum ce i-ai făcut iubirii?
A devenit animal de pradă
Şi muşcă din inima gândirii,
Se hrăneşte din adâncurile firii
Şi se odihneşte in spatele privirii,
Acolo unde doar ea are acces,
Acolo unde visele devin abces
Şi se preling in diamante.

FILA DE JURNAL: Gând nespus

Atâția nori pe cer
Şi in mine atâta senin
Pentru că tu imi eşti!

Atâta intunecime in lume
Şi atâta lumină in mine
Pentru că te iubesc!

Atâta agitație in jur
Şi atâta linişte in mine
Pentru că iți pot zâmbi!

Atâta mizerie imprejur
Şi atâta ordine in mine
Atunci când mă inconjori!

NERGANA

Nergana-i o vâltoare!
S-a indrăgostit de soare.
Când raza o mângâie
Apa-n vad ii sfârâie
Şi stropi din vâltoare
Se ridică-n Soare
Născând curcubeu
Soarelui adus trofeu.

Lui i se dă intreagă,
Sufletu-şi dezleagă
Până la nucleu
Ca unui Dumnezeu.
Şi il roagă-n şoapte
Să-i răsară-n noapte
In loc de recea lună,
In veci nu-i mai apună.

Soarele-o priveşte
Şi din ochi zâmbeşte:
,,Tu esti curgătoare,
Cum să il iubeşti pe Soare?
Eu când iubesc ard
Şi transform in jad
Tot ce mă-nconjoară
Se transformă-n pară!”

,,Tu Soare frumos,
Mândru, luminos,
Mă imbrățişează,
Cu mine dansează
Şi de m-o ardea
Atingerea ta
Face-m-aş jar viu
O rază să iți fiu!,,

,,Nergană, nebună,
Ascunde-te-n lume,
Nu mă indemna
Să te fac a mea.
Tu-mi eşti apă vie
Ce sufletu-mi mângâie,
Setea-mi potoleşte
Atunci când năvăleşte.

Dar nu vreau să te ard
In al haosului hazard,
Vreau să iți fiu june
Şi să iți pot spune
Când ochii-ți privesc
Cât de mult doresc
Ca tu să imi fii fată
Cu inima curată.,,

Nergana-l asculta
Şi din vad păşea
O tânără jună
Pe cap cu o cunună,
Cu mersul agale
Calcă lin sub Soare.
Soarele oftează
Pe fată o urmează.

Şi din neant coboară
Tânăr rupt din soare.
Pe fată-o cuprinde,
De mijloc o strânge,
Cu foc o sărută,
Fata il ascultă:
,,Fii iubita mea,
Pân’ se stinge lumea!,,