VIITORUL-PREZENT

Imi vei alerga prin vene,
Te voi culege dintre gene;
Te voi aşeza intre respiraţii mute,
Te vei aduna intr-ale sufletului cute;
Te voi rosti printre cuvinte,
Când te reverşi in trupul meu, cuminte.

Ne plimbăm in afara lumilor
Călcând peste limita ţaigărelor
Doar pentru că tăcutele şoapte
Ne călăuzesc ca stelele in noapte.
Ridicăm voaluri intinse peste fiinţă
Trezind in noi a trăirii, veşnică dorinţă.

……………………..
Şi voi urla incercând să te aştept,
Voi plânge şi voi uita ce-i drept,
Şi inocent voi implora divinitatea
Ca alungându-ne, să ne simţim captivitatea.
Să ne-o gravăm pe inelar, in locul singurătăţii
Insemn final al curgerii, prin noi, a eternităţii!

EU şi TU

Intr-o seară-ntunecoasă,
Pe când luna mă-nsoţea
Pe-o cărare alunecoasă
Am intâlnit privirea ta.
Era lungă, intunecată,
Tăioasă ca sticla spartă,
Mă privea a judecată,
Mă citea ca pe o hartă.
Te-ai apropiat hain
Cu pas uşor şi străin,
Simţeam negrul cristalin
Fiind pumnal diamantin.
Epiderma-mi sfâşia,
Sufletul imi despuia,
Inima-mi in piept oprea,
Universu-mi colinda.
Trupul mi-a rămas inert,
Sub privirea-ţi de expert
Se nisipea intr-un mod cert,
Tu reclădindu-i fiecare sfert.
Sub atenta-ţi plămădire
Trupul işi venea in fire
Si-n a privirii amuţire
Mă vedeam in oglindire.
Eram eu curgând in tine
Ca şi cum ţi-aş aparţine,
Fiindu-ţi sângele din vine
Ce inima ţi-o intreţine.
Erai tu cuprins in mine
Divizat in parţi infine
Particule de la origini, fine,
Păstrătoare a multor taine.

al naibii gand!

al naibii gandul cand vibreaza!
lumea din mine-o face treaza,
ma coloreaza si ma imbie
sa beau din graal cu apa vie,
sa-mi curga-n suflet poezie ,
s-o scrijelesc iar pe hartie.

al naibii gandul cand vibreaza!
intregi furtuni elibereaza,
vantul cu mine iar danseaza,
norii din ceruri mi-i brazdeaza,
peste priviri ei mi se aseaza
si sufletul mi-l contureaza.

al naibii gandul cand vibreaza!
linistea-n suflet o-nceteaza,
o mare-n spume-mi deseneaza,
Iubirea-n ochi mi-o-nvolbureaza,
Aura-n galben mi-o picteaza,
Cu dor de zbor, aripi brodeaza.

al naibii gandul cand vibreaza!

Automnala

Automnala stare de visare,
Dai putere inimii sa zboare,
Sa ma poarte peste hotare
Aproape de ruinele inimii tale.

Automnala culoare din priviri,
Ma-nvalui in miros de trandafiri,
Cu dulcele-ti gand ma respiri,
Cu tandrele-ti cuvinte ma acoperi.

Automnala stare de iubire,
Mi te ridici deasupra de fire,
Imi sadesti rubine-n privire
Si nu-mi accepti impotrivire.

Automnala stereognozie
Sufletu-mi se varsa-n poezie,
O cant pe sub coloane de ardezie,
Iubirea imi devine erezie.

Iubirea nu moare!

Cu gândul la tine!
Departe intre aici şi acolo,
Departe intre acum şi mâine,
Prinsă intre două lumi paralele.
Si totuşi mereu aproape de tine
In inima şi gândul meu.
Pentru că nu te pot pierde!
Si nu pentru că nu te vreau pierdut,
Ci pentru că ai rămas să curgi in mine

azi ascult:

( ARTICOL NEDEDICAT! )

FILA DE JURNAL: sufletul iubeşte…

Ti-am pozat nud! Am lăsat prilej privirii tale să mă dezbrace de fiecare strat al fiinţei mele până când ai ajuns la suflet, iar sufletul a vibrat ca niciodată până la tine şi a rămas inmărmurit in faţa frumuseţii câmpului plin de iubire care ne inconjura şi peste care pluteam invăluiţi de un nor ce ne purta prin cer!
Incă te iubesc! La fel de nebuneşte! La fel cum poetul beat (de cuvinte) işi iubeşte muza… aceea din capul lui… când e treaz din beţie, acelaşi poet nebun nu cunoaşte nici muză, nici iubirea.
La fel ca şi mine… diferenţa dintre mine şi poet e că eu nu sunt poet… asemănarea e că şi eu mă imbăt (de cuvinte).
De aceea refuz să mai gust aroma cuvintelor!
… şi doar până in ziua in care imi vei fi!

,,TE IUBESC!,,

Ziua in care am inţeles că ,,TE IUBESC!,, nu intotdeauna cuprinde sentimente, ci, de multe ori, este o mascată promisiunea că va face tot posibilul să te indepărteze şi să te ţină departe convins că nu te vei mai apropia niciodată, de teamă ca nu cumva să ajungă să iubească cu adevărat!
Reală dovadă de laşitate!

…şi totuşi:

Imi strălucea-n priviri
Iubirea ce-mi vindeai,
O dulce amăgire
Ce mă purta prin Rai,
Cochetă şi vicleană
Ca o Evă ce merele-şi dădea.

Dragoste…

Când inima-şi incepe valsul
Desculţă, dansând prin ger,
Un suflet adânc va aprinde,
O stea se naste sus in cer.

ŞI TE IUBESC…

Şi te iubesc in mii şi mii de feluri!
De vei privi in nopţile din jur spre ceruri,
Mă vei vedea ca pe o supernovă călătoare
Şi de dorinţe vii aprinzătoare.

Şi te iubesc in mii şi mii de vise!
De vei păşi in viaţa pe drumuri noi deschise,
Mă vei simţi ca pe o rază blândă de soare
Şi de lumină vie aducătoare.

Şi te iubesc in mii şi mii de versuri!
Când vei dori să-mi zbori prin universuri
Vei inţelege că nu sunt o forţă distrugătoare
Şi de zboruri inalte ucigătoare.

Eu te iubesc ca pe un suflet sfânt
Găsit pe când umblam aiurea pe pământ
Şi in iubirea mea nu-ţi doresc ca să te pierzi
Aripile-ntinse nu veau să ţi le arzi.

Zbori, deci, spre inălţimile-ţi descrise
Eu stau-voi pe pământ să-mi colorez doar vise
In care să m-afund adânc cu braţele deschise
Să-mi implinesc destine in cărţile vechi scrise.

FĂRĂ TITLU…

Ţi-am declarat sufletului război
Şi m-am luptat cât pentru doi
Cu multe umbre din viaţa de apoi
Iar tu te-ai răzgândit şi ai dat inapoi.

Imi innoiesc ameninţarea iniţială!
Am in inima mea o vagă bănuială,
Cum că iubirea nu-ţi e superficială
Dar nu poţi renunţa la vechea invoială.

Şi te intreb: cum poţi să trăieşti
In linişte şi fără să-ţi doreşti
Să simţi aprins cum tu iubeşti
Un suflet descris in noile poveşti?

Nu te culca, bărbate, pe-o ureche
Când in suflet simţi făr’ de pereche
O iubire scrisă-n cartea lumii veche
Şi care până ieri mocnea in nepereche.

Iar dacă tu alegi pe veci ca să renunţi
Şi iubirea din suflet nu vrei s-o denunţi
Chiar dacă din loc eu pot muta şi munţi
Vei fi judecat aspru doar de cei mai sfinţi.

Şi la final iţi spun simplu: te iubesc!
Dacă iubirea şi eu, cumva, iţi lipsesc
Nu e nevoie ca să-ţi mai amintesc
Despre paşii dansului sufletesc.

Şi vom dansa ca la inceputul lumii
Şi ne vor invidia cu toţii, nebunii!
Fără să ştie cât de greu ne-a fost
Atunci când iubirea o credeam fără de rost.